Astăzi câinele meu s-a aşezat pe telecomandă şi a deschis televizorul 
. Se discuta despre coplată (?!), tichete de sănătate, şpagă, pensionari. Recunosc, pentru mine asta este în mare parte o limbă străină. Mă interesează prea puţin că voi plăti 5 lei pentru o consultaţie la medicul de familie. De ce? Pentru că nu mă duc!
Ai fost vreodată într-un spital? Eu da. De 3 ori. Prima dată aveam vreo 10 ani, a doua oară eram în liceu, a treia oară aveam în jur de 20. De fiecare dată am fost în vizită, persoane diferite, acelaşi sentiment: dezgust total şi teamă. Da, de fiecare dată m-am temut pentru cei dragi pe care îi vizitam. Îmi era groază că mizeria de acolo, că indiferenţa nesimţită a asistentelor, că atitudinea inumană a doctorilor le va face mai mult rău decât bine. Le cumpăram banane şi restul banilor îî păstrau ai mei pentru cadrele medicale.
Ai fost vreodată la medicul de familie? Cu siguranţă. Şi eu mergeam în liceu pentru scutiri 
. Până într-o zi când mă durea atât de tare spatele că abia mai puteam să-mi ridic picioarele de pe sol ca să fac un pas. Am fost la doctorul de familie, care mi-a oferit cu mărinimie, după ce am stat 30 de minute să o conving durerea nu e una imaginară, mi-a oferit cu mărinimie, spuneam, o trimitere la clinică pentru radiografie. M-am dus cu pas târâit până acolo şi după ritualul de rigoare am aflat că trebuie să aştept o săptămână numai ca să mă trag în negativ. După o oră, o ecografie şi o discuţie relaxată într-o clinică privată, îmi primeam deja reţeta iar într-o săptămână am fost ca nouă.
Mama însă nu a fost la fel de norocoasă. Ea a trebuit să înveţe să trăiască cu nişte simptome aproape un an şi să se documenteze în legătură cu ele şi cu specializările care ar putea să le identifice/trateze. De ce? Pentru că medicul de familie i-a spus că e hipertensivă şi i-a prescris magneziu; de trimitere nici nu s-a pus problema. Pentru că doctorii la care a fost sunt dobitoace fără niciun pic de respect faţă de meseria lor. Acum e mai bine. Se pare că a găsit, în cele din urmă, un vindecător printre atâţia absolvenţi de medicină.
Din toate întâlnirile pe care le-am avut cu sistemul de sănătate public, una singură a fost fericită. Asta se întâmpla acum 20 de ani. Am învăţat aşadar că dacă ceva e în neregulă, singura şansă de a mă face bine este de a mă adresa unei clinici private. Chiar dacă nici aici lucrurile nu sunt complet roz, măcar te bagă în seamă cineva, chit că trebuie să le aduci aminte că plăteşti pentru acele servicii. Încearcă să faci asta la medicul de familie. :- )
Acestea fiind spuse, afirmaţia Directorului CNSAS Cristian Celea “Dacă oamenii vor şti că au de plătit bani la medic, atunci se vor gândi de două ori dacă mai merg sau nu” este… incalificabilă.
