Intr-o iarna, pe la anul 20009, O stafie (cunoscut ca O stahie pe meleagurile natale) baga de zor  pe gat supusilor intelegeri pentru incheierea contractelor de comun acord. Era singura solutie pe care o aveau in creierasele lor subtiri si de mult adormite functionarii si sfatuitorii Domnului.  Era un sacrificiu care trebuia facut de dragul Galaxiei si suratei sale Alt-X, pe care apasau zvonuri sumbre. Unii cetateni rau-voitori si invidiosi, desigur, pe succesul lui Casper autohton au trambitat ca acesta va fi primul starv celebru  pe care Marea Criza il va lasa in urma. Dar n-a fost sa fie… Ciunga, schiloada, secatuita de resurse, carata in spate de oameni exploatati, Alt-X a mers mai departe.

Luni mai tarziu blestemul a inceput sa jumuleasca draguta Pasare Roz, cunoscuta si sub numele de Flamingo. Se spune ca aceasta legendara creatura ar fi avut multi pui, unul mai mare si mai frumos ca altul. Dar cand foametea a lovit malurile dambovitene, Pasarea nu a avut incotro si a inceput sa-si  manance, unul cate cate unul, puii.

De parca nenorocirea nu ar fi fost destul de apriga, un pradator feroce a incoltit-o intr-o dimineata, pretinzand o parte din  balta  si asa saracita de alge. Vazand una ca asta, Pasarea a intis ciocul si clatinandu-se pe un picior a tras Clopul de sticla peste ea, peste balta, peste pui; era in siguranta. Dar cantecul cu care odinioara isi atragea binefacatorii a tacut subit iar Lordul Apelor Cene Veme a hotarat ca nimeni sa nu-i dea de mancare macar o perioada. Pasarea Roz este si azi singura, flamanda si trista sub Clopotul ei de sticla. Priveste spre puiul din Feerie, caruia ursitele i-au soptit ca va fi cel mai mare si cel mai frumos pui hranit cu 2 milioane de crustacee, si decide sa-l sacrifice; pentru ca ea si restul puilor sa iasa in viata de sub Clopot, puiul Feeric trebuie sa moara.

La revedere, pui de Pasare Roz din Feerie! Sper ca acolo unde mergi sa te intalnesti cu  fratii si surorile tale, cu spiritualul Catech, cu stafiile prietenoase galactice si alti copii, ucisi cu totii dintr-un instinct de conservare tardiv al unor mame denaturate si bolnave. Sa zburdati fara target pe campii, sa uitati de cote de piata si conturi de profit si pierdere.

In urma voastra Marea Criza va pedepsi faradelegile. Iar supravietuitorii vor trai fericiti pana la adanci batraneti peste pene insangerate si sub stele stinse, eliberati pentru eternitate de oamenii de afaceri inchipuiti, de teroarea celui mai mic pret, de credite doar cu buletinul, de promotii infecte, de programul de 12 ore in zilele de Craciun, de muntenii (a se citi de la munte) care isi taraie carcasele prin departamentele de HR si Marketing si se amagesc la adapostul unei carti de vizita pe care scrie specialist…

R.I.P.

Disclaimer: Textul de mai sus se bazeaza pe intamplari imaginate. Orice asemanare cu persoane sau entitati reale este pur intamplatoare.